Amintiri din Grecia

S-a intamplat acum 2 luni... cand impreuna cu opt persoane - Sorana, Ionut, Razvan, Vali, Robert, Tihamer, Csaba, Levi - ne-am hotarat sa traim o poveste.

Totul a inceput pentru mine cu mult timp in urma. N-am fost niciodata in Grecia, dar de 2 ani tot visam la ea. La sfarsitul lunii martie am vazut prima data anuntul pe site-ul x-tours si m-am gandit: "ce tare, ce frumos, ce n-as da sa ma duc...cand o sa am bani si o sa am cu cine si conditie fizica...etc". Dupa o tura de rafting pe Jiu, in 10 aprilie, s-a dovedit ca conditia fizica n-ar fi o problema, dar mai erau banii si compania. Zile si saptamani de cugetare... n-am gasit pe nimeni atat de "nebun(a)" ca sa vina cu mine, in schimb un prieten mi-a promis un imprumut, prietenele m-au incurajat...

Fiecare seara aceeasi voce ispititoare: "Vrei sa adormi pe plaja insulei Thassos, uitandu-te la stele cazatoare...?" Pana in data de 19 aprilie cand am primit si salariul, putin mai mare luna asta, inca o socoteala rapida... si am decis. Era o zi de joi, m-am dus la casa de schimb valutar, i-am sunat pe baieti si am platit avansul. Dupa care i-am zis si la parinti, sarind peste partea de dormit pe plaja. :) Urmatoarele trei saptamani au trecut foarte incet, cu pregatiri, asteptari si cu un zambet pe fata, ori de cate ori ma gandeam la ceea ce o sa urmeze. Cred ca uneori clipele de asteptare pot fi cele mai frumoase...

Dar si mai placut a fost sentimentul cand in data de 15 mai, la ora 6 si un sfert dupa-amiaza am iesit din casa, cu rucsacul pe spate si cu gunoiul in mana :P si m-am suit in duba cea galbena cu volanul pe partea dreapta... si impreuna cu Levi, amandoi cu un zambet larg pe fata, ascultand acordurile relaxante ale lui Mark Knopfler, am pornit din Targu Mures spre insula de smarald. Deocamdata eram numai noi doi, urma sa culegem restul grupului din Gheorgheni, Miercurea-Ciuc si Bucuresti.

Drumul pentru mine personal n-a fost chiar atat de obositor ca nu m-am ocupat de sofat. Totusi eu am fost prima care a fost oprita in primele 100 de km, la Praid, de un politist care - istetul de el - a observat de 200 m ca vorbeam la telefon, dar ca volanul nu-l am in fata mea n-a vazut nici de la 1 metru. Mare era mirarea lui cand actele i-au fost date din partea cealalta a masinii... Am ras una si am mers mai departe. N-am mai avut probleme cu ei pana Bulgaria. Eram dispusa sa-i sprijin pe baieti sufleteste - asa ca n-am dormit pana Bucuresti, unde am facut cunostinta cu restul trupei... toata lumea super odihnita, ne-am continuat drumul.

Am numai cateva amintiri sterse: "da-mi pasaportul", "ne-am ratacit", "da ca mergem dupa GPS", dimineata la 6, printre munti habar n-aveam unde suntem, privelistea in schimb era foarte frumoasa... mi-era foame si vroiam tare mult o benzinarie cu toaleta. Inainte de Sofia am fost opriti de politaiul bulgar, noroc ca-l aveam pe unul mai experimentat cu noi si am platit "numai" 20 de euro (fara factura). Cum am intrat in Grecia eram tot timpul lipita de geam - normal, ca si iarba era mai greceasca :P. La orele dupa-amiezii am ajuns in Kavala, un oras destul de frumusel, de unde s-a vazut deja marea, si a inceput emotia.

Inca vreo 40 de km pana-n Keramoti, o ora de navigatie cu ferryboat-ul si la ora 5 dupa-amiaza am ajuns in Thassos, unde eram asteptati de ghidul nostru local, Csaba care impreuna cu sotia lui Dori, amandoi foarte amabili, au avut grija de noi pe tot parcursul turei - multumim frumos si ulterior. Dupa ocuparea camerelor intr-o pensiune modesta si comoda, situata intr-un mediu linistit, cu vedere la muntii insulei, am facut o mica plimbare in orasul Limenas, impreuna cu Csaba, care locuind de mai multi ani in Thassos, ne-a povestit cate ceva despre obiceiurile si cultura grecilor si ne-a dus la taverna lui preferata, unde am gustat un gyros si o bere greceasca. Intorsi la pensiune a inceput distractia pe veranda, in toata puterea cuvantului - metoda cea mai buna de a face cunostinta. Dupa drumul lung si petrecerea primei seri am avut un somn linistit ca un copil.

Trezirea era putin mai grea, mai ales ca cerul era innorat si ghidul venea cu niste vesti proaste privind vremea: valurile-s mari, va ploua, vremea nu-i pentru vaslit in larg. Eu totusi speram sa fac baie in golfurile turcoaze. Baietii au schimbat putin planul initial ca sa nu ne rasturnam chiar din prima, in loc de satucul Skala Maries am pornit din Limenaria, care era putin mai spre sud, nu erau valuri, si asa am scurtat si traseul un pic. Echipare, instructaj, emotii, dupa care am inceput tura de patru zile pe mare, in caiac.

Cred ca asta era ziua putin mai dificila, cel putin pentru mine pana cand m-am obisnuit cu vaslitul in caiac, total diferit fata de cel din rafting (dar imi place mai mult), totodata cea mai palpitanta... ca era prima zi pe mare, prima zi impreuna. Pana la urma a iesit si soarele, bine ca n-am dat degeaba 10 euro pe ochelarii de soare, la primul popas baietii, in neopreni scurti erau deja bronzati. Am facut putina plaja, am tras un pui de somn in timp ce altii se jucau in nisip - doar suntem si noi copii. Pe parcursul zilei ne-am mai oprit pe o plaja, in rest ne-am odihnit in barci, admirand marea si privelistea data de insula, eram departe de zgomotul orasului, de civilizatia epuizanta, numai noi si cu natura... era liniste...

Dupa amiaza la ora 5 am ajuns la prima noastra destinatie, plaja Psili Ammos unde am asteptat hainele, bagajele si mancarea. Multumiri lui Dóri care ne-a adus toate astea in fiecare seara. Ce buna era mancarea in seara aia... dupa prima zi de munca fizica grea :), primesti din toate bunatatile grecesti: grill, tzatziki, salata, vin, tot ce vrei... dupa care ne-am asezat langa focul mic "de tabara" si a inceput filozofarea pe malul marii. Cat am ras in seara aia cred ca n-o sa uit niciodata... Noi dreamer-ii... cu stelele cazatoare... n-a cazut nimic din cer numai ploaie, dar asta toata noaptea, asa ca vrand nevrand am dormit in cortul pus pentru bagaje, fara folie interna, pe iarba...

Ziua de marti a inceput cu o cafea bine meritata pe malul marii, sub cer noros si bataie de vant. Am avut drumul cel mai lung in fata noastra - vreo 15-17 km, nu ni s-a zis exact; organizatorii nostri erau de parere ca "daca nu stii nu-ti faci probleme", asa ca pe parcurs a fost nevoie de multa rabdare, incurajare, stimulare... "hai ca poti", "mai e mult?", "inca putin", "nu te cred", "unde ne-ai adus"... :) Ne-am oprit pe doua plaje superbe (pozele spun totul), am vazut o gramada de arici de mare, eu am incercat scaldatul in neopren si sandale, dar nu mi-a iesit. Ne-am odihnit si pe mare, relaxand in barci, in departare se vedea Manastirea Sfantul Arhanghel Mihail.

Am ajuns in Aliki, plaja cunoscuta dupa fosta cariera, unde ne-a asteptat o cina cu tot felul de bunatati din mare: peste, calmar, caracatita - toate foarte bune si gustoase pentru unii, eu optez pentru salata de acum incolo. Ca bonus: o baie cu toaleta si un dus cu apa rece in curte, dar ce mai conta cand aveam parul "teapan" de atata apa sarata. Am pus cortul putin mai departe de plaja, intr-un golfulet adapostit de padure si stanci. De data asta aveam si noi un cort normal, dar vremea era atat de frumoasa, ca dupa o bere si cateva ore de stat la povesti pe malul marii, am adus izoprenele si am dormit pe plaja, sub cerul liber, uitandu-ne la stele si la luna, ascultand cum murmura marea. A fost cea mai frumoasa noapte petrecuta pe insula... Dar cum  nimic nu-i perfect, dimineata la 6 m-au trezit baietii ca "ploua, hai in cort". Asa ca am dormit inca vreo 2 ore, am lenevit vreo 3, pana la ora 11, cand a sosit si ghidul si ne-a propus sa vizitam manastirea pana cand inceteaza ploaia.

Inainte de toate insa am sarbatorit ziua de nastere al lui Razvan care implinise 25 de ani. Cum s-a oprit ploaia, in mare graba ne-am echipat, in neoprenele umede si a-nceput a treia zi... una cu adrenalina, valuri peste valuri, mari si frumoase, era super. Tot timpul auzeam vocea lui Levi "trage, trage...mai tare ca ne rasturnam..." Dar nu ne-am rasturnat :). Ceilalti in schimb au avut de suferit, valurile si-au facut treaba: greata, voma, rau de mare, dar cred ca si vinul de aseara avea ceva legatura...

Am avut si o rasturnare, dupa ce s-au potolit valurile. Tiha si Csabi n-au inchis dopul din spate, caiacul s-a umplut cu apa, s-a rasturnat si cum era vorba de oameni experimentati, noi ceilalti am crezut ca-i doar o gluma de-a lor... a fost o invatatura pentru toata lumea. Am facut un singur popas, pe o insula mica, unde in jur apa era mai putin adanca, baietii au golit barca, si privelistea fiind minunata, am decis ca-i locul potrivit pentru o poza de grup.

Inca o ora de vaslit si am ajuns in Paradisos Beach, unde ne-au lasat sa punem corturile chiar pe plaja, si am avut ocazia sa facem dus, 30 de secunde pentru 50 eurocenti, in apa rece. Frumos gandit ca n-ai timp sa te gandesti daca-i rece sau nu.:) Paradisos Beach: plaja incredibil de frumoasa, ca-n paradis... stateai in nisipul fin si alb, in fata ta apa turcoaza, in spatele tau se ridicau muntii padurosi... totul era la un loc (lasam pozele sa vorbeasca). Am facut ultimul grill pe plaja - suflaki se numea greceste (de fapt erau frigarui :P), dupa care am stat putin la povesti la taverna locala, reflectand asupra celor intamplate.

A fost o zi plina de experiente faine, cu sarbatoare, plimbare-n ploaie, valuri, rasturnari, adrenalina, peisaje incantatoare... si distractia obligatorie din fiecare seara. :)

Ziua de joi: in zori, sub rasaritul soarelui m-am scaldat in Marea Egee... desi apa nu era prea calda, mi-a dat o senzatie de nu pot sa descriu... ma simteam mica de tot, faceam parte din natura, eram libera... simteam ca traiesc. Totusi parca ma aflam intr-un vis... Si parca simteam cu totii ca e pe terminate, stateam la soare, in timp ce mancam ultimul mic dejun pe malul marii, toata lumea dus pe ganduri, era liniste si pace, numai marea murmura.

Drumul spre Golden Beach tot asa era... meditand, vaslind usor, fara graba, am mers impreuna, asteptand unii pe altii, am mai stat de vorba, am ascultat tipatul pescarusilor, plutind in caiace, relaxati ... pana cand a venit o furtuna si ne-a batut si ne-a trezit pe toti... :) Tin minte numai ca am vaslit-am vaslit-am vaslit si insula tinta cu capela - adapostul nostru - s-a tot indepartat de noi. Eram inghetati amandoi ca am scos jachetele de neopren de pe noi, ca-i vreme frumoasa hai sa ne mai bronzam. Dupa un timp am simtit ca n-am forta, nu pot sa ma concentrez, nu pot sa vorbesc... de fapt nimeni n-a mai scos niciun sunet, baietii pe care zilele trecute le-am tot stimulat, erau acum in fata, lasand totul in urma, vaslind ca nebunii, eu la un moment dat ma uitam numai la vaslele lui Levi si incercam sa tin ritmul, mormaind si strigand din cand in cand... eram chiar la limitele mele (cel putin asa am crezut atunci :)).

Cum am ajuns pe insula (Krambousa se numea) si am lasat caiacele in conditii de siguranta, am fugit sus in capela, am scos tot ce era mancare, dulciuri si am incercat sa invingem frigul. Am fost prima care a fost bagata sub folia de aluminiu, in tricourile baietilor (mersi frumos Csabi si Tiha!). In costum de neopren, intr-o capela, cu lumanarea-n mana dar sub folia de supravietuire, sa mananci biscuiti si ciocolata - e chiar ceva inedit. :))

Dupa incetarea ploii gasca usurata, iarasi cu zambetul pe fata si cu gura mare, am imbarcat sa facem ultimul kilometru pe mare pana la destinatia finala. Inainte sa ajungem la mal am lasat jos vaslele si plutind pe apa vreo 15 minute, ascultand linistea, cu un sentiment de regret, am admirat inca o data insula Thassos... inca o mica minune a naturii, care ne va ramane intiparita in minte tot restul vietii.

Ajunsi la plaja baietii (cei trei muschetari) au zburdat in apa, atat de usurati si plin de energie de parca ar fi scapat din gura lupului, in timp ce ceilalti doi faceau surfing pana s-au rasturnat iarasi... era prima zi cand nimeni n-a vrut sa iasa din apa. Cu microbuzul ne-am intors la pensiune, a urmat uscarea neoprenelor, baie in apa calda, plimbare prin oras, cumparaturi, oprire la taverna cunoscuta din prima seara unde proprietarul si cu tot personalul ne saluta in trei limbi, ca pe niste prieteni vechi.

In cele din urma am terminat unde si cum am inceput: cu distractie pe veranda pensiunii - intr-o atmosfera familiara, mai uniti, mai bogati in experiente si amintiri frumoase. Restul: pescarusii hraniti cu chipsuri, groapa adanca in nisip, delfinul salbatic, insula descoperita de centauri, meciurile de fotbal jucate in nisip, cu lanterna frontala, crema de ciocolata interminabila, mafiotii - micile secrete din zilele si noptile petrecute pe insula de smarald, fac parte deja din povestea noastra, traita din plin... Din fericire (in teoria mea) nici o poveste nu se termina... dar daca totusi s-ar termina candva...imediat incepe una noua.

Va doresc, la toata lumea, sa aveti ocazia si curajul sa va traiti si voi povestea voastra...

Salutari si multumiri pentru gasca din Thassos!